joi, 24 noiembrie 2011
Pariu cu viata
Asa se numeste noul serial care ruleaza pe PROTV de cateva saptamani. Este destul de interesant, asa ca , atunci cand nu reusesc sa-l vad pe TV, intru pe net sa-l urmaresc. O sa spuneti probabil ca este o abureala de film sau ca eu sunt un telenuvelist. Sincer, chit ca de multe intamplari din el iti puteai da seama cu mult inainte ca se vor petrece, totusi acest serial reprezinta un "altceva" in productia de televiziune care s-a facut pana acum de dupa revolutie. Asa cum alte generatii au avut filmele lor "tineresti" , gen seria Licenii sau serialul Racheta albastra, asa si generatia actuala are dreptul sa aiba filmul ei. Spun asta, pentru ca am auzit pe multi zicand ca este o prostie acest film. O spun probabil pentru ca nu se regasesc in acele personaje, sau pentru ca au ajuns la o varsta la care au uitat ce inseamna sa fi adolescent, sa traiesti acele iubiri deosebite, sa tremuri de dorinta sa fi cu persoana iubita sau sa tremuri ca poate parintii vor afla ca ai chiulit de la scoala. Sincer, daca este sa stam si sa incercam sa retraim o parte din acele momente, cred ca am vedea viata cu mai mult optimism, ca si un tanar de 18 ani care este la inceput de drum. Asa ar fi bine sa traim, ca si cum aceasta ar fi prima zi din viata noastra iar in fata noastra s-ar intinde infinutul si frumusetea VIETII . Eu deci, pun acest pariu cu viata, ca voi trai fiecare zi ca si cum ar fi prima...Voi ?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
nu cred ca trebuie sa fi neaparat adolescent ca sa : " traiesti acele iubiri deosebite, sa tremuri de dorinta sa fi cu persoana iubita". din spusele altora dar si din ce imi amintesc eu, adolescenta este o perioada foarte dificila, cand incerci sa te cunosti pe tine insuti, pe ceilalti. multe razboaie interioare ori in afara.. :) exista atunci si nevoia de razvratire contra tuturor.
RăspundețiȘtergereNu as dori sa ma intorc in adolescenta! (poate doar pentru tinerete, insa atat!)
e drept ca omul ajuns la maturitate are probleme nenumarate care ii streseaza gandurile, ii ocupa mare parte din timp. insa.. tot isi gaseste timp (unii, poate nu toti) sa se relaxeze prin pasiunile ce il definesc intr-o oarecare masura.
iubirile deosebite le poate simti si in sanul familiei, daca are. acolo, poate trai fiecare zi ca si cand ar fi prima. micile evadari extraconjugale nu fac decat sa ii murdareasca caracterul si sa faca de rusine pe cei care ii sunt alaturi.
omul are etapele lui de maturizare. daca e inteligent, va invata din toate cate ceva.
de altfel.. consider ca este putin cam ridicol ca un adult sa aiba comportamentul unui adolescent. mici evadari, pur nevinovate, sunt permise dar.. nu trebuie facut nici un abuz. altfel.. lumea din jurul lui poate spune despre el ca a trecut prin viata ca pestele..
Eee, una este iubirea de la 16 ani, cand nu intervine deloc rationalul, ci doar inima te face sa vibrezi si sa arzi de dorinta, si alta este iubirea cand ai peste 25-30 de ani, cand intervine si rationalul si cand inima iti zice da, dar capul zice "mai gandeste-te putin ". Grav este cand se inverseaza locurile si iubesti cu rationalitate la 16 ani , riscand sa ramai singur(a) sau iubesti fara rationament la o varsta mai matura si risti sa devii sclavul si carpa celui(ei) pe care il/o iubesti. Asa ca, fiecare varsta cu iubirea ei. Vorba aceea : " Iubiti-va si inmultiti-va " (dar cu cap) :)
RăspundețiȘtergerepoate de aceea iubirile din adolescenta vin si se duc.. te pot face ele sa vibrezi, sa arzi de dorinta dar lipsa ratiunii aduce durere, in final. sentimentul, daca este prea idealizat, risca sa se consume mult prea repede. mult zgomot pentru nimic.
RăspundețiȘtergeresii.. pentru ca fac parte din categoria exceptiilor de la regula, tin sa adaug ca am simtit iubirea, mai arzatoare ca niciodata, :)) dupa varsta de 25. ratiunea m-a ajutat sa o recunosc si sa o pastrez, atata timp cat a durat. si nu as schimba-o pentru nici o alta iubire superficiala, adolescentina, din trecut.
din pacate, multe cupluri confunda iubirea cu pasiune, in zilele de azi. indiferent de varsta. deci.. trebuie putin analizat sentimentul, ca sa iti poti da seama cum poti sa-l pastrezi ori cum sa-ti tii partenerul mult iubit langa tine, mai mult timp.
iti doresc sa nu ajungi niciodata sclavul si carpa celei pe care o iubesti.
Da, unii confunda iubirea cu pasiunea, altii cu obsesia. Si asta, din pacate, la orice varsta. Apropos de varsta, tu ziceai ca dupa 25 de ani ai simtit iubirea, s-a intamplat demult asta?
RăspundețiȘtergereda, a trecut mult timp de atunci. inca 25 ani. dezamagit???
RăspundețiȘtergereDeloc. Multi si fericiti inainte. Intradevar, multi confunda iubirea cu pasiunea iar alti cu obsesia iar alti cu interesul. Din pacate, sentimentul pur de iubire nu se prea mai intalneste azi. Dar, poate, in timp se vor schimba si imbunatati toate.
RăspundețiȘtergereoptimismul tau este fascinant. :)) care este povestea ta de dragoste? poate o poti inghesui intr-o postare viitoare.
RăspundețiȘtergereCa si toata lumea, am avut mai multe povesti de dragoste. Tu la care te referi? Prima, ultima, cea mai deosebita?
RăspundețiȘtergereaceea pe care sufletul tau o indrageste cel mai mult, fireste... sau oricare alta care se poate povesti in cuvinte.
RăspundețiȘtergereOk, dorinta ti se va indeplini. Adevarul este caci sentimentul trait nu va putea fi transpus in totalitate prin scris, pentru ca nu au fost inca inventate acele cuvinte care sa se poata "mula" asa de bine dupa trairea pe care am simtit-o in acele clipe.
RăspundețiȘtergere